Autor: geograf Andrei Ionel Bergheș - Arhiva de Geografie
Pădurea Băneasa este pentru bucureşteni cea mai întinsă zona verde şi cea mai apropiată faţă de oraş. Aceasta se desfăşoară latitudinal aproximativ între străzile Jandarmeriei – Privighetorilor şi Şoseaua de Centură (sectorul Otopeni) şi se continuă spre est cu Pădurea Tunari, de care nu o desparte decât o stradă îngustă ce face legătura între Grădina Zoologică şi complexul Greenfield Residence. Este “tăiată” în două de Şoseaua Bucuresti-Ploiesti (DN1), a fost “ronţăita” pur şi simplu, în ultimii 20 de ani, de către dezvoltatorii de ansambluri rezidenţiale şi alte obiective, însă chiar şi aşa Pădurea Băneasa rămâne cel mai întins spaţiu verde de pe teritoriul administrativ al Bucureştiului, depăşind de 3-4 ori parcurile Herăstrău şi Tineretului.
Aproape de lizieră sudică a ceea ce a mai rămas din Pădurea Băneasa, în extremitatea nordică a Bucureştiului, descoperim o clădire abandonată bine ascunsă de ochii trecătorilor, deşi aceasta se afla la numai 50 de metri de proaspat-reabilitata Alee Padina. Artera mărgineşte la nord Academia de Poliţie şi face legătura pe direcţia vest-est între Şoseaua Bucuresti-Ploiesti (Tiriac Auto) şi Grădina Zoologică. În dreptul celei mai avansate clădiri ale Academiei de Poliţie, la 600 de metri est de DN1, se afla capela bancherului Mauriciu Blank, monument istoric construit în anul 1927 de arhitectul Duiliu Marcu, în interiorul căruia se află mormintele profanate ale familiei.
Arhitectul şi academicianul Duiliu Marcu, autor al unor clădiri ca Academia Militară din Bucureşti, Palatul Victoria sau Politehnica Timişoara, a construit capela într-o manieră simplă, fără ornamente, punând în evidenţă valoarea plastică deosebită a materialelor de construcţie. Clădirea a fost proiectată pentru a putea adăposti 5 locuri de morminte încastrate la parter şi alte 5 sarcofage din piatră, aşezate deasupra mormintelor. Astăzi, în interior, există 3 astfel de sarcofage, amplasate central, dintre care cel din mijloc (al soţiei Bettina Blank) a fost cel mai deteriorat, piatra funerară fiind aproape distrusă, conform unei imagini de pe blogul MONUMENTUM.
Contraforţii, în număr de 12, susţin calota sferică din piatră (cupola). Pereţii interiori au fost realizaţi din gresie calcaroasă extrasă de la cariera Baschioi (Nalbant, jud. Tulcea), iar podeaua din plăci de marmură. Faţadele au fost executate din cărămidă aparenta, aleasa special pentru acest monument. Din motive necunoscute, cele 12 medalioane circulare care trebuiau să întregească exteriorul capelei nu au mai fost montate, nici fabricate, astfel că lacasele special concepute pentru acestea au rămas goale. Panoul de deasupra uşii, care conţinea o inscripţie, a fost şi el deteriorat de-a lungul vremii, astfel că acesta a rămas alb. Uşa a fost executată din fier forjat, amintind de arhitectură românească veche
În prezent, capela familiei Blank se afla pe terenul şi în administrarea Ocolului Silvic Bucureşti, aparţinător R.N.P. Romsilva. Uşa din fier forjat este ferecata cu două lacăte, dar interiorul poate fi admirat prin grilajul acesteia.
Mauriciu Blank (1848-1929) a fost un bancher roman de origine evreiască, care împreună cu angajatorul sau, Jacob Marmorosch, a pus bazele Băncii Marmorosch – Blank, cu sediul în palatul omonim de pe strada Doamnei din Bucureşti (1923). Acesta se trăgea dintr-o familie de evrei sefarzi (de rit spaniol), emigrata în România în secolul XVIII, tatăl său fiind Lebu Blanco. Mauriciu Blank şi-a început activitatea de comerciant chiar pe străzile Băcani şi Blănari din centrul istoric al capitalei, că zaraf şi cămătar, într-o casă din şirul de prăvălii al celor două străduţe.
Mauriciu Blank s-a născut la 8/20 iulie 1848 în orașul Pitești, a făcut studii la Viena, devenind diplomat în științe comerciale și financiare. Din anul 1874, Mauriciu Blank se ocupă numai de afacerile financiare ale băncii Banca Marmorosch, Blank & Co. Mauriciu Blank a încetat din viață în anul 1929.
Bibliografie și imagini vechi din cartea Arhitectura – acad. Duiliu Marcu, ingrijit de Adrian Oprea, Editura Tehnica, 1960
