Text Sidonia Teodorescu, fotografii Sabin Prodan
„Creangă l-a descoperit pe proaspătul arhitect într-un birou unde detalia uşi şi ferestre metalice. L-a luat imediat sub aripa sa. Colaborarea lor – nu întotdeauna lină, nu lipsită de neprevăzute – a durat zece ani. Dar dacă situaţii ideale în relaţiile între creatori sunt prea rare, să recunoaştem că ei se completau bine: magisterul îşi elabora într-o manieră foarte concisă ideile pe care secundul său le coordona impecabil şi în scurt timp au ajuns să conceapă lucrări umăr la umăr.”
(Dr. arh. Radu Patrulius, Arhitectul Haralamb Georgescu, în Arhitectura nr. 5-6/ 1978, p. 81)
GEORGESCU, Haralamb (Harlan Georgesco) [Bubi]
(n. 1908, Pitești - m. 1977, Los Angeles), Arhitect român modernist, stabilit în SUA (1947).
Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1932. Şi-a început ucenicia încă din studenţie, la profesorul său, Constantin Iotzu, care l-a angajat în biroul său de arhitectură.
Lucrări în România
Din 1933 colaborează cu arhitectul Horia Creangă, până la moartea lui Creangă, în 1943 (timp de 10 ani), participând la realizarea unor proiecte importante: hotelurile ARO Palace (un hotel luxos de 9 etaje) şi ARO Sport (un mic hotel pentru sportivi, cu trei etaje) din Brașov (1938); Halele Obor în București (1937 – prima variantă, 1942 – a doua variantă; după moartea lui Horia Creangă, arhitectul Haralamb Georgescu a întocmit în continuare proiectul de execuţie şi a asigurat urmărirea pe şantier a construcţiei până la plecarea sa din ţară); Imobilul cu cinematograf ARO (azi, Patria) din București (1936); Pavilioane la Expoziția „Muncă și Voie Bună“ și „Luna Bucureștilor“ din 1939 şi Restaurantul „Pescăruș” din Parcul Herăstrău; fostul cinematograf Luxor (iniţial, sala de spectacole a Şcolii Centrale de Fete, după 1940, transformată și modernizată de echipa H. Creangă, astăzi, sala Toma Caragiu a Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”); imobilul cu apartamente din Piaţa Lahovary (fostă Cosmonauţilor) nr. 5A; Fabrici de industrializare a laptelui la Alba-Iulia, Simeria și Burdujeni (1942); Fabrica de locomotive și țevi „Malaxa“ – București (1939); vila Marelui Voievod Mihai (Yacht Club) Eforie Nord, str. Tudor Vladimirescu, nr. 44 (1930); casă pe Aleea Alexandru (1933) ş.a.
Alte lucrări: „Sky lots”, proiect teoretic, Locuinţe Malaxa, Amenajare Bar Mon Jardin, Sediu societate asigurări pe Calea Victoriei nr. 91-93 (Imobilul ARO); Pavilionul României la Expoziţia din Leipzig, Fabrica de locomotive Concordia din Ploieşti (1936), vile pe litoral, Hangar de bărci la Snagov; vila Hurmuzescu din Mangalia (devenită colecţie de artă), Hotel cu 60 de camere la Pucioasa (1946), Sediul Companiei de Telefoane din Sibiu (1947).
Proiectează singur pavilionul Floarea Soarelui (demolat la extinderea Hotelului Athénée Palace) şi propria casă pe str. Roma nr. 19 (1936; dispărută), imobil dr. Lister nr. 18 (1933), bloc de locuit cu 9 niveluri în strada Apolodor (1935-1936; azi dispărut), un imobil de locuit în Parcul Jianu (1940-1944); blocuri pe Calea Rahovei pentru societatea Telefoane (1945-1947), restaurantul „Răţoi” care fusese Clubul Asociaţei funcţionarilor comunali, lucrare terminată în 1948 prin grija arhitecţilor Valentin Iorga şi Mircea Sfetescu.
București – imobile păstrate în zilele noastre
- Halele Obor (1937 – prima variantă, 1942 – a doua variantă)
- Imobilul cu cinematograf ARO (azi, Patria) (1936);
- Restaurantul „Pescăruș” din Parcul Herăstrău;
- Fostul cinematograf Luxor (iniţial, sala de spectacole a Şcolii Centrale de Fete, astăzi, sala Toma Caragiu a Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”);
- Imobilul cu apartamente din Piaţa Lahovary (fostă Cosmonauţilor) nr. 5A;
- Fabrica de locomotive și țevi „Malaxa“ – București (1939);
- Casă pe Aleea Alexandru (1933);
- Imobil dr. Lister nr. 18 (1933);
- Imobil de locuit în Parcul Jianu (1940-1944);
- Blocuri pe Calea Rahovei pentru societatea Telefoane (1945-1947);
- Restaurantul „Răţoi” care fusese Clubul Asociaţei funcţionarilor comunali, lucrare terminată în 1948 prin grija arhitecţilor Valentin Iorga şi Mircea Sfetescu;
- Sediu societate asigurări pe Calea Victoriei nr. 91-93 (Imobilul ARO).
America
Din 1947 părăsește România și se stabilește în S.U.A. unde, în primii 3 ani și jumătate, devine profesor asociat la Școala de Arhitectură a Universității din Nebraska.
Din 1951 lucrează în Los Angeles în câteva birouri de arhitectură, iar din 1957 înființează împreună cu arhitectul James Larson, un birou de arhitectură.
Din 1964 devine membru al Institutului American de Arhitectură și își deschide propriul birou de arhitectură.
Dintre lucrările realizate în America menționăm: bisericile ortodoxe Sf. Maria din Cleveland (Ohio) și Sf. Gheorghe din Detroit (Michigan; 1958-1959) amintind de monumentele din nordul Moldovei; locuințele Guy Pauker din Pacific Palisades (California; 1966) și Grossman din Los Angeles (1969); centru de sănătate pe Rinaldi Street, Los Angeles (1969); bloc locuințe pe Pacific Avenue din Venice (California; 1972); restaurant românesc în Montrose (California; 1975); cămin pentru persoane în vârstă în Reseda (California; 1977). Considerat printre arhitecţii de deşert, proiectează Casa Pasinetti, Beverly Hills, Los Angeles, California (1957-1959), Casa Laine (1966), locuinţa proprie din Brentwood – Los Angeles (1969).
În 1975, când criza a pătruns şi în sectorul construcţiilor, Haralamb Georgescu s-a decis să lucreze temporar în Melbourne (Australia), unde a actrivat vreo 8 luni.
Activitate didactică:
Profesor titular de artă decorativă şi proiecte (suplinitor în dec. 1941, profesor titular în 1943, a funcţionat până în iunie 1947 la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti. Profesor la Şcoala de Arhitectură a Universităţii Nebraska-Lincoln (1947-1951).
Publicaţii:
În 2008, sub coordonarea arh. Corneliu Ghenciulescu, s-a editat monografia „Haralamb Georgescu – un arhitect român în SUA“.
Haralamb Georgescu a fost atras, în același timp și de domeniul teoretic, fiind cooptat în comitetul de redacție al revistei „Simetria”, unde a publicat o serie de articole care se vor distanța de linia moderat-conservatoare încă prezentă în arhitectura vremii. În revista „Simetria“, din 1943, Haralamb Georgescu, în articolul „București, oraș nou?“, scria: „Arhitectura nouă apare ca un petic nou pe o haină veche. Este stridentă, supără, pentru că este un petic și sare în ochi. Petic lângă petic se descoperă că haina nu ține. A trebuit să construim mare parte din oraș ca să descoperim că orașul nou are un plan vechi... București, orașul modern de abia născut, este un oraș vechi care paralizează și se sufocă. București este în plină construcție, dar nu are nici plan, nici stil. Fiecare construcție nouă grăbește sufocarea. București este orașul în care se taie copacii, se suprimă grădinile și totul se acoperă cu grămezi de beton și fier.”
Premii:
În 1936, echipa H. Creangă – H. Georgescu a participat la concursul pentru Palatul Municipal București, unde obține Premiul I, calificându-se în faza a II-a, care însă nu mai are loc, deoarece lucrarea va fi atribuită lui Petre Antonescu fără a fi finalizată.
Premiul I (1942) – Club pentru muncitori.
Bibliografie
- *** (1992) Horia Creangă. Catalogul expoziţiei organizate la împlinirea a 100 de ani de la naştere, Bucureşti: Uniunea Arhitecţilor din România.
- *** (2008) Haralamb H. (Bubi) Georgescu: un arhitect român în S.U.A./ A Romanian Architect in the USA, București: Ed. Universitară „Ion Mincu”.
- Constantin, Paul. (1986) Dicţionar universal al arhitecţilor. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică si Enciclopedică.
- Ionescu, Grigore. (1982) Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor. Bucureşti: Editura Academiei.
- Mahu, Adrian. (2011) Arhitecţii şi exilul. Oneşti: Ed. Magic Print.
- Panaitescu, Alexandru. (2012) De la Casa Scânteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în Bucureşti 1945-1989. Bucureşti: Ed.Simetria.
- Patrulius, Radu. (1980). Horia Creangă: Omul şi opera, Bucureşti: Ed. Tehnică.
- Sion, Militza. (2012) Horia Creangă. Crezul Simplitaţii. Bucureşti: Ed. Simetria.
- Ţelea, Vasile. (2014) Personalităţi ale arhitecturii româneşti. 1880-2010. A-K. Bucureşti: Rentrop şi Straton.
- Revista Arhitectura (1906-2013).
