E larmă şi trenul stă gata să plece,
Vagonul se umple de oameni străini.
Mi-e inima strânsă, e şapte şi zece,
Mă-ntorc la fereastră şi stau ca pe spini.
Dă-i, băiete, drumul, că n-avem răbdare,
E gata, un şuier, un repede zvon
Şi simt că se mişcă cu noi, salutare!

(George Topârceanu)