Text: Narcis Ispas, arhivist, Arhivele Naționale ale României
Fotografii: Imaginile care ilustrează articolul mi-au fost puse cu generozitate la dispoziţie de colegii din cadrul Biroului Arhive Tehnice şi de Înregistrare cărora le mulţumesc şi pe această cale.
Despre Bucureşti aflăm:
300.000 locuitori dintre care:
- 35.000 austrieci şi unguri;
- 43.000 evrei
situat pe cele două maluri ale Dâmboviţei, apărat de o centură de 18 forturi, bogat în construcţii noi.
O capitală absolut modernă
„O capitală absolut modernă”, aceasta este caracterizarea părţii centrale a oraşului făcută de către redactorii ghidului Baedeker, ediţia a 13-a, din anul 1911. Din cele 476 de pagini, cu text şi planuri, dedicate Austro-Ungariei şi capitalelor Serbiei, Muntenegrului şi României, numai trei pagini de text sunt afectate Bucureştiului la care se adaugă un plan al oraşului întins pe alte două pagini.
Atracţiile oraşului, notate cu asterisc, obligatorii pentru călătorul străin, sunt numai două: Hotelul Bulevard şi Tezaurul de la Pietroasa, aflat în Muzeul de Arheologie găzduit într-o aripă din localul Universităţii. Pentru vizitarea acestui tezaur vizigot se dau preţioase indicaţii: „deschis joia şi duminica între orele 11-15; în afara programului de vizitare a se adresa paznicului; bacşiş”.
Alte curiozităţi care pot fi văzute pe parcursul unei zile sunt: dimineaţa, în birjă, Palatul Regal, Ateneul, biserica Stavropoleos, biserica Domniţa Bălaşa, Mitropolia iar după-amiaza o plimbare la Şosea.
Se recomandă vizitarea Bucureştiului în lunile aprilie-mai sau septembrie-octombrie. Pentru birjă se cer 3-4 franci pe oră în interiorul oraşului şi 5 franci la Şosea; se recomandă a se înţelege cu birjarul înainte de călătorie; se mai întâmplă ca acesta să nu găsească drumul prin oraş.
Alte mijloace de transport sunt tramvaiul electric de pe bulevardul Elisabeta şi prelungirea acestuia spre est precum şi tramvaiul cu cai pe traseele care traversează oraşul spre gări. Pentru reţeaua de tramvai se face trimitere la planul oraşului, ridicat la o scară convenabilă pentru formatul ghidului şi suficient de detaliat pentru a regăsi trimiterile din text. Se observă cât de extinsă este reţeaua (Strassenbahn) asigurând legătura dintre centru şi cartiere. Toate liniile de tramvai aparţineau celor două societăţi: „Prima Societate Anonimă Română de Tramvaiuri” şi „Societatea Anonimă Română pentru Construirea şi Exploatarea de Căi Ferate şi Tramvaiuri”. Din inventarul celor două societăţi reţinem: peste 50 kilometri de linii de tramvai, 1.500 de cai, ateliere, grajduri, potcovării. Prima societate deţine numai tramvaie cu cai şi posedă trei depouri (Bonaparte, Lânăriei, Ziduri Moşi) precum şi un teren de fâneaţă (Prelungirea Dorobanţi). Cea de a doua Societate posedă tramvaie electrice şi cu cai în trei depouri (Vasile Lascăr, Şerban Vodă, Albişoara) precum şi Uzina Electrică Grozăveşti. Caii, cei mai mulţi de talie mare, ungureşti, aveau marcat un număr pe gât, aplicat cu fierul înroşit.
Revenind la recomandările ghidului se observă că pe traseul de cale ferată dintre Braşov şi Bucureşti sunt amintite: Azuga-localitate industrială înfloritoare, Buşteni-staţiune estivală frecventată, Sinaia-loc select de vilegiatură. La Sinaia sunt notate cu asterisc: Hotelul Caraiman, cu 120 de camere şi Castelul Peleş-reşedinţa regelui, cu vizitare permisă în absenţa Curţii. Drumul continuă: Câmpina, cu puţurile ei de petrol, apoi câmpia fertilă a Valahiei.
