Arhitect Sabin Prodan
www.tryingtodoart.wordpress.com
Sabin Prodan, tânăr arhitect fotograf, sau fotograf arhitect?
Bună întrebare. Depinde din ce punct de vedere privești. Cronologic, și tehnic, ai putea spune că sunt arhitect fotograf. Am luat calea arhitecturii din liceu, la Liceul de Arte "Dinu Lipatti" din Pitești, iar de fotografie m-am apucat ceva mai târziu, prin anul 3 de facultate, dar în momentul de față fac mai multă fotografie decât arhitectură, iar “pâinea” că să spun așa o câștig de pe urma designului grafic. Din fericire însă de ceva timp fac și fotografie de arhitectură.
Un scurt time-line legat de fotografie de la început până acum
În anul 3 de facultate, înainte de a lua fotografia în serios, trebuia să aleg un curs opțional, am ales cursul lui Vlad Eftenie, cel de fotografie. Auzisem de la colegii mai mari că e un om mișto, și nu mi-a părut rău deloc. Însă atunci am împrumutat aparatul de fotografiat al cumnatei mele, un compact, Fuji, dacă nu mă înșel. La sfârșitul anului 3 am plecat pe vară în America prin programul work & travel, la Cascada Niagara, în statul New York, ca barista.
Din primele salarii mi-am luat un Canon 400D. Voiam să am amintiri din vacanță și nu aveam un aparat foto. Cum după programul de muncă de cele mai multe ori aveam destul de mult timp liber am început să mă plimb prin rezervația naturală din Niagara, îmbrăcat în uniforma specifică angajatilor parcului, și pozam tot ce vedeam. De cascadă m-am plictisit destul de repede, așa că m-am orientat către oameni. Mulți oameni. Tot atunci am început să țin și un blog, era felul meu de a observa evoluția mea ca fotograf. Acesta a fost începutul. Alte cursuri nu am mai făcut, în schimb am participat la workshopuri ici și colo. Am fost la VSLO acum 2-3 ani. La expoziții colective am participat destul de frecvent, mulțumită Asociației Bucureștiul meu drag, dar și cu ocazia altor concursuri. Am încercat să nu ratez niciuna, singura expoziție personală 100% a fost anul trecut (2015) la Biblioteca Județeană din Pitești, iar cea mai recentă a fost la PORT, Premiul Octavian Radu Topai, unde am avut două imagini finaliste, la categoriile Detaliu și Exterior.
Ce te-a mobilizat să faci o expoziție personală? Care crezi că sunt cele mai bune metode de promovare, de recunoaștere că fotograf? Ai exemple de fotografi care te-au inspirat / motivat? Da un exemplu de album foto interesant, de străin sau român.
Procesul a fost puțin întâmplător. Înainte de a avea expoziția de la Pitești, am avut o expoziție împreună cu Emi Cercel, în cadrul secției de Antropologie a Muzeului Național de Istorie Naturală Grigore Antipa, după ce am participat la un concurs de fotografie "Wildlife" și am cunoscut-o pe Oana Tudorache, ce se ocupă de PR. Expoziția s-a numit "Ipostaze Umane", iar ulterior am primit o invitație de a expune la Pitești.
Despre promovare mai am mult de învățat, însă cred că dacă mi-aș dedica mult mai mult timp aș reuși să mă promovez mai bine. Așa că cea mai bună metodă este să investești timp. "Cum?" contează mai puțin fiindcă nu știi de unde sare iepurele. Important este să știe toți cei care te cunosc deja că te ocupi cu asta, că ești dedicat, și că îți iese bine. Iar încet, încet o să vină și cereri. Util este și să te dedici unei nișe. Oferind consistentă în imaginile pe care le faci, vei deveni un reper mai rapid. E mai ușor să fii reperat când ești "ăla de pozează doar alb negru", "ăla de face fish-eye", "ăla de face doar poze cu clădiri".
Canalele care prind cel mai bine la noi cred că sunt facebookul și instagramul. Blogul e ceva mai avansat, când deja stăpânești fotografia destul de bine și vrei să scrii despre asta. Cu toate ca eu am început și cu blog, acum sunt la al treilea, si nici unul nu a prins, dar câteodată scrisul ia mai mult timp decât editatul pozelor. Expoziția și albumele foto vin deja ultimele, când ai ce să sintetizezi și ți-ai format un discurs și o "audiență", dacă putem să îi zicem așa, în mediul vizual.
De fiecare dată când sunt întrebat despre fotografi, cu toate că nu pot să spun că mă inspir sau ce fac eu are legătură cu muncă lui, mă gândesc la Salgado. Povestea și imaginile lui m-au impresionat cel mai mult.
Ce tip de fotografie îți place?
De arhitectură, de stradă, de portret. Cred că este o direcție firească în cazul meu, iar fotografia de stradă e cea care le îmbină pe amândouă, iar în același timp are nevoie atât de arhitectură cât și de expresia umană. Dar din acestea 3 fotografia de stradă o consider cea mai spontană, iar "materialul clientului" este nelimitat, atâta timp cât știi ce să cauți.
Fotografia este pasiune sau meserie? Cât timp îi dedici? Unde te vezi că fotograf peste 5 ani?
Din fericire acum pot să spun că ambele. În jumătate de an s-au schimbat multe, iar acum pot cu bucurie să spun că fac fotografie și ca "meserie". Fotografie comercială de produs și fotografie de arhitectură pentru birouri de arhitectură. Timpul pe care îl dedic variază de la săptămână la săptămână și în funcție de ce trebuie să fac. Din păcate nu am reușit să mai ies la plimbări foto, singur de nebun, dar din când în când îmi amintesc să îmi mai iau aparatul cu mine când merg la birou. În săptămânile bune, îmi petrec aproape 30% din timpul de lucru în ședințe foto și prelucrând imaginile.
Peste 5 ani, că fotograf, sper să ajung să petrec mai mult timp în fotografie, nu doar ca meserie, dar și fotografie pentru mine. Să reușesc să fiu "la zi", am câteva zeci de mii de cadre care încă mă așteaptă să le selectez și să le editez. Vreau o expoziție personală și să scot un album cu fotografiile pe care le-am făcut în India, și vreau să am colaborări cu mai multe birouri de arhitectură pe partea de fotografie. Asta ca fotograf. Cred că este suficient pentru 5 ani.
