Un scurt interviu cu domnul Dan Vartanian, unul dintre puținii fotografi ai Bucureștiului din anii '80. Trist este că din aceea perioadă avem foarte puține fotografii și mai toate sunt făcute de tineri pasionați de fotografie și de București care de multe ori au avut probleme cu miliția pentru că au fotografiat orașul pe ici colo.
La realizarea arhivei Dan Vartanian din Centrul de memorie vizuală au participat Andrei Bîrsan, Mihai Petre și Gilly Graur de la care am luat majoritatea comentariile și localizarea lor, de asemenea le mulțumesc tututor celor care au comentat fotografiile pe flikr și ajutându-mă să identific locurile.
Domnule Dan Vartanian, vă mulțumesc că ați făcut aceste fotografii!
Andrei Bîrsan - Președinte Asociația Bucureștiul meu drag
SHUMI - primul aparat de fotografiat
Atunci când am împlinit 7 ani, cu două săptămâni înainte de a intra în clasa a I-a, am primit cadou, din partea unei persoane foarte apropiate un aparat tip box, cu film lat, format 6x6, de producție japoneză, o marcă de care nu am auzit nimic, niciodată, SHUMI. Persoana, la rândul ei pasionată de fotografie, avea un aparat foarte performant pentru vremurile respective, un Zorki 4, pe care mă lasa să-l ... manevrez și eu, desigur asistat. Din păcate aparatul respectiv s-a pierdut, dar nu și fotografiile pe care le-am făcut cu el.
Am învățat destul de repede să-l folosesc, evident era și foarte simplu, diafragma avea trei deschideri, simbolizate cu niște pictograme (soare, nor și încă ceva), focus desigur manual și un singur timp de expunere.
Chiar dacă eram foarte încântat de această "jucărie", nu am făcut totuși prea multe fotografii cu acest aparat. De abia în clasa a VI-a am început să fotografiez mai mult, în special în excursiile pe care le făceam cu școala. Un profesor de muzică și o profesoară de istorie au fost inima unui cerc de turism cu o activitate deosebit de intensă, care organiza vacanță de vacanță tabere și circuite în țară, la care am participat neîntrerupt vreme de trei ani, până la terminarea ciclului gimnazial. Excursii în care făceam câte două-trei filme, în special peisaje.
Odată cu intrarea în liceu am avansat într-o etapă superioară, odată cu achiziția unui aparat Zenit E și mai ales cu înjghebarea unui laborator foto. Mai întâi cu ajutorul unui aparat de mărit împrumutat din vecini, dar curând după aceea cu unul propriu (pe care îl mai am și acum, pe care însă nu l-am mai folosit de multă vreme), perioadă când am început să fac tot felul de "experiențe" (solarizare, izohelie) de care îmi amintesc cu nostalgie. Evident, destul de repede am trecut și la developarea filmelor alb negru.
Pe toată perioada liceului subiectele fotografiilor mele au fost ca și până atunci peisajele, dar și fotografii așa zis de amintire, cu colegii, în diverse împrejurări - excursii, la muncă patriotică, sau la evenimente.
Pasiunea pentru arhitectură
Pe fondul unei pasiuni pentru arhitectură (am intenționat chiar să urmez această facultate, dar în ultimul an de liceu am renunțat, conștient fiind că nu voi reuși să trec de proba de desen artistic) am început să mă plimb prin București cu aparatul de fotografiat, atras atât de șantierele de constructii, cât și de clădirile vechi de patrimoniu. Activitate pe care am continuat-o multă vreme după aceea, în perioada facultății, dar și după aceea, până în 1989. Din întâmplare, sau poate cu o oarecare doză de noroc, nu am avut niciodată de a face cu miliția, așa cum s-a întâmplat în acea perioadă cu mulți din cei care fotografiau, în special în perioada de după cutremurul din '77 și mai ales în zona Casei poporului și pe bulevardul Victoria Socialismului.
Nu m-am gândit niciodată la posibilitatea ca aceste fotografii să se constituie în memoria vizuală a orașului, pur și simplu îmi plăcea să am în arhiva personală amintirea unor clădiri care urmau să fie demolate, fie, pe de altă parte, diferite etape din perioada de construire a unora noi. Nu știu dacă în perioada aceea au fost persoane cărora să le fi prezentat aceste fotografii, pentru că nimeni din cei apropiați nu era pasionat de acest subiect. Așa încât, mulți ani după aceea am fost realmente uimit să constat interesul enorm pe care aceste fotografii l-au stârnit atunci când le-am postat pe flickr.com. Marea majoritate a acestora au avut pe parcursul celor aproape zece ani pe site, peste 20.000 de vizionări. Acest interes mă face acum să regret că în perioada aceea nu am făcut mai multe fotografii, dar …
După Revoluția din 1989
Așa cum am spus, după 1989 am încetat să mai fotografiez orașul, ceea ce acum îmi stârnește poate chiar mai multe regrete decât faptul că în perioada dinainte nu am făcut destul de multe fotografii. Pentru că în perioada primilor ani ai noii ere, poate chiar în întregul deceniu 10 al secolului trecut, a existat o multitudine de subiecte având că fundal Bucureștiul. Probabil că principalul motiv care m-a făcut să abandonez această activitate a fost timpul pe care înainte vreme îl alocăm nu atât fotografiatului propriu zis, cât lucrului în laborator.
Astfel că, odată cu apariția aparatelor digitale, am început din nou să fiu preocupat de fotografie. Am început cu un foarte modest aparat HP, de 2 megapixeli, în 2002, trecând apoi la un bridge destul de performant în 2004, un Minolta dimage A2, pentru ca azi să folosesc un Sony A350, împreună cu câteva obiective (între 8 și 300 mm), dar și un Sony Cybershot HX5, pe care îl port practic permanent cu mine, pentru orice ocazie. Nu agreez deloc ideea fotografiilor cu telefonul, în ciuda faptului că unele modele au atins niveluri ridicate de performanță.
Am avut la un moment dat o încercare de a alcătui o arhivă a bisericilor bucureștene vechi, dar din diverse motive am renunțat destul de repede, astfel încât singurele ocazii în care am continuat să fotografiez au fost excursiile în străinătate, unde, în mod aproape firesc, subiectele predominante au rămas peisajele și arhitectura. Cele mai reușite se găsesc tot pe flickr.com, alături de cele ale Bucureștiului.
Sigur, îmi doresc ca și în viitor aceste fotografii ale Bucureștiului să stârnească același interes, mai ales generațiilor tinere care nu avut cum să cunoască acel București dispărut.
Toate fotografiile lui Dan Vartanian le găsiți aici https://bucurestiulmeudrag.ro/profil/DanVartanian/
