Arh. Henrieta Delavrancea-Gibory

Text: arhitect Emil Retegan (n. 22 april 1952 - 6 iulie 2015)

Fotografii: arhitect Sabin Prodan

Proiect cultural dezvoltat de către Asociaţia Bucureştiul meu drag, beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România, din fondul Timbrul Arhitecţilor în anii 2012 şi 2014. http://issuu.com/dictionaruar

Henrieta Delavrancea-Gibory
(n. 1894 - m. 1987) Henrieta Delavrancea-Gibory a fost una dintre primele arhitecte din România. Arhitecta a fost fiica cea mică a scriitorului Barbu Ştefănescu-Delavrancea, soră a scriitoarei și pianistei Cella Delavrancea şi a pictoriţei Niculina Delavrancea-Dona.

Alături de Horia Creangă, George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu, face parte din generația de arhitecți, care a avut o contribuție importantă la formarea școlii de arhitectură modernă românească.

Studii:

A studiat la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, absolvită în 1926, după o întrerupere datorată Primului Război Mondial şi a dificultăţilor din anii care i-au urmat.

Lucrări:

Şi-a desfăşurat activitatea profesională ca arhitect al Eforiei Spitalelor Civile (1925 - 1942) şi în paralel în biroul propriu de arhitectură, până la suprimarea dreptului de liberă practică a arhitecţilor de către guvernul comunist din anul 1948. Autoare a peste 80 de proiecte realizate şi a cel puţin tot atâtea, rămase în stadiu de proiect.

Evoluează de la stilul arhitecturii neoromâneşti în care a fost formată la Şcoala Superioară de Arhitectură – stil oficial, predominant în deceniul 3 al secolului XX – reducând, de la primelele sale lucrări, prezenţa elementelor decorative la simple sugestii identitare: locuinţa proprie din str. Mihai Eminescu nr. 149 (1925-1926), casa Iosipovici, str. dr. Lister nr 75 (1927, în colaborare cu arh. Grigore Ionescu), casa Blanche Bernay, str. dr. Victor Babeş nr. 10 (1928), casa dr. Alecu Ureche, str. Luigi Cazzavillan nr. 26 (1929), toate în Bucureşti. Cea mai reprezentativă pentru această perioadă rămâne clădirea Prefecturii judeţului Caraş (actualmente Primăria oraşului Oraviţa, 1927-1932), prima clădire publică de mai mare anvergură, realizată cu colaborarea arhitectului Gh. Audisio, în urma câştigării primului concurs de arhitectură, în 1927.

A abordat, în egală măsură, cele mai diferite programe de arhitectură: 

Locuinţe individuale:

• locuinţe urbane: pentru profesorul Gavrilă, b-dul Ferdinand I nr. 166 (1934), pentru M. Şerbescu, str. C-tin. Sandu Aldea nr. 89 (1935, modificată), pentru profesorul şi ministrul Victor Vâlcovici, str. Londra nr. 44 (1936 - 1937), casa Cantuniari, str. pictor G.D. Mirea nr. 18 (1936), vilă în str. Biserica Amzei nr. 13-15 (1935); vila ing. Emil Prager din Bd. Aviatorilor (1936); Palatul Principelui Nicolae de la Snagov (1936-1937); vila comandorului Hrubeş, str. Alexandru Donici nr. 49 (1937) ;
• locuinţe de vilegiatură: primele vile la mare construite la Eforie Nord: vila „Vera” (1934,), vila „Cetatea pe nisip” pentru regele Carol al II-lea (1934, azi dispărută) şi „Nova”, vilă pe faleză (1935); vila Bogdan din Techirghiol (1934) ;
• ferme şi conace: la Drăghiceni-Olt, pentru pictorul Eustaţiu Stoenescu (1934 – 1938, azi dispărut) -arhitecta a fost o bună prietenă a pictorului Stoenescu, pentru care a realizat atât casa şi atelierul din Bucureşti, cât şi conacul de la Drăghiceni-Olt, intrepretând în mod original modelul caselor tradiţionale din Valahia; la Măgura Odobeştilor-Vrancea, pentru Petre şi Ecaterina Logadi-Caragiale (1938, azi dispărut);
• locuinţe colective: imobilul P+2 pentru generalul Glatz, str. profesor Moise Nicoară nr. 37 (1937 - 1938), imobilul P+3 pentru Grig Arapu, str. pictor Barbu Iscovescu nr. 44 (1938 -1939), imobil P+5, str. Brezoianu nr. 46 (1946-1948), reşedinţe princiare: Palatul de la Snagov pentru Principele Nicolae al României (1936, azi modificat) ;

Clădiri publice:

• bănci - Banca Comercială Neamţu din Drobeta Tr. Severin (1929); 
• administrative - primării (Oraviţa – 1927-1932 şi Balcic);
• spitale: Institutul de Medicină dr. N. Lupu, şos. Ştefan cel Mare nr. 19 - 21 (1930-1933); Institutul de Igienă şi Sănătate Publică din Bucureşti, str. dr. Leonte nr. 1-3 (1932 - 1942) proiect conceput într-o arhitectură modernă, funcţionalistă, cu care câştigă concursul din anul 1932; pavilion la Spitalul Colentina (1933); Spital Clinic Fundeni (1949-1959); Institutul Oncologic - Filantropia (1950-1960); pavilioane pentru bolnavi contagioși la Spitalul V. Babeș din Șos. M. Bravu (1953);
• biserici: Sf. Nicolae din Oltenița (1934), Vulturești-Olt (1934), Spanțov-Stancea-Călărași (1934), Șerpeni Ilanlâc (1934, actualmente Zmeevo, în Bulgaria) și Drăghiceni-Olt (1937 – 1938); 
• amenajări interioare: Amfiteatrul Spitalului Colţea (1929), Căminul funcţionarilor E.S.C. din incinta Mănăstirii Sinaia (1934) şi restaurarea bisericii vechi din incinta Mânăstirii Sinaia.

Alte lucrări în București:

• fațada cinematografului Capitol din B-dul Regina Elisabeta (1938);
• contribuție la restaurarea Bisericii Sf. Gheorghe Nou (1982-1987). 

Lucrări la Balcic:

S-a impus ca una din figurile marcante ale arhitecturii româneşti interbelice, cu o contribuţie majoră în promovarea interpretării tradiţiei naţionale în cheie modernă, preocupare care şi-a găsit expresia cea mai originală în perioada realizării vilelor de la Balcic (1934 – 1938) pentru o serie de comanditari din elita vremii: vila „Vânturile, valurile” pentru generalul Gh. Rasoviceanu (1934 – demolată în 2009), vila „Lupoaicei” pentru Elena Popovici-Lupa şi Nae Ionescu (1934 - azi dispărută), pentru poetul Ion Pillat şi pictoriţa Maria Pillat-Brateş (1934-1935), vila „Turnul lui Mugur” pentru G.D. Mugur (1934), vila „Balcica” pentru primarul Balcicului, Octavian Moşescu (1934), vila „Cuibul lui Roman” pentru ing. Roman (1935, azi dispărută), vila pentru ministrul Mircea Cancicov şi soţia sa, scriitoarea Georgeta Jurgea-Cancicov (1936), vila „Ghiul Hane” pentru Cecilia Constantiniu (1936, azi dispărută), vila avocatului şi ministrului Grigore Iunian (1935 - azi dispărută), vila „Misterioasa” pentru avocatul George Gesticone şi soţia sa, Amelia Gesticone-Nădejde (1936, azi dispărută) şi ultima construită, „Vila cu terase în mare” pentru Stelian Popescu, directorul-proprietar al marelui cotidian „Universul” (1937 - 1938, demolată în 2009). Singura clădire publică realizată pentru municipalitate este remodelarea și extinderea Primăriei orașului Balcic (1934-1936,). Demne de interes sunt şi refacerea, remodelarea sau extiderea unor clădiri existente, în spiritul arhitecturii vernacular balcanice: fosta casă Hagi Geavid pentru Eliza Brătianu (1934 - 1935), vila „Ghiul Serai” pentru omul politic C. Dimitriu-Dovlecel (1936) şi nu în ultimul rând, cele două pavilioane construite pentru Regina Maria în incinta Palatului Regal de la Balcic: Pavilionul de ceai al Reginei (1935, azi în stare de ruină) și Pavilionul Grănicerilor (1936), tot atâtea exemple de rezolvare modernă în armonie cu arhitectura oficială a celorlalte clădiri regale. Înainte de pensionarea din 1982, şi-a dedicat energia ultimilor ani realizării studiilor asupra arhitecturii populare din judeţele Mehedinţi, Gorj, Buzău, Prahova, realizate pentru I.P.J. Ilfov cu scopul de a aduna prototipuri valabile, care să ferească de depersonalizare locuinţele rurale aflate atunci în curs de proiectare, urmare a procesului de urbanizare decis de conducerea statului.

Premii:

Premiul UA (1972) - Case tradiționale în județul Mehedinți (studiu).